United Colors of Frida

Acest articol este disponibil si in: Engleză

Am schimbat șevaletul cu aparatul foto și pensulele, cu flori și gastronomie. Niciodată însă nu am dat la schimb culorile, pentru că nimic nu-i mai bun decât o lume cromatică. Mi-am lăsat imaginația să zboare pe motorul aparatului foto și ochiul mi-a fost pensulă pentru a picta culorile. Nu mai pictez atât de mult astăzi, însă. Mi-e dor din când în când de mirosul terpentinei și a uleiurilor. Pictura este una dintre cele mai expuizante arte pe care le-am exprimentat, având la bază o dedicație absolută. Nu am uitat-o sau abandonat-o niciodată, iar vederea unui tablou pictat mă face să visez, mă face fericită. Astăzi însă, pictura mea a devenit fotografie.

Nu există plăcere mai mare decât aceea de a savura frumusețea, tehnica și perfecțiunea executării sentimentelor pe pânză, a marilor artiști. Am sperat ca prin pictură și mai târziu prin fotografie, să pot să eliberez o parte din acele sentimente care vor reuși să-i facă pe oameni să simtă ceva. Am fost și încă sunt departe de ceea ce vream să fiu în pictură sau fotografie, însă sentimentele cu siguranță le-am reprezentat bine. Nu există nicio măsură a felului în care sentimentele trebuie să fie. Poți să pictezi o scenă din care să reiasă furia sau una în care iubirea copleșește lumea. Tehnica este cea care da valoare sentimentelor reprezentate. Însă, nimic nu va face niciodată o creație să fie mai bună, decât inima. Poți să stăpânești toate felurile de tehnici, să furi ideile altora, să te cobori la ultimul nivel și să-ți trădezi principiile, poți să ai la dispoziție toate sursele de inspirație, dar dacă nu ești capabil să îți lași sentimentele să iasă la lumină, dorințele tale, frica, imaginația, atunci ești nimic, ca și artist.

Doar un singur lucru te poate transforma dintr-un oarecare, într-un artist, și acel lucru este abilitatea de a transmite ceva din suflet. Un artist adevărat ar trebui să aibă o claritate înspăimântătoare despre el însuși, ar trebui să știe dacă are sau nu ceva de oferit și ar trebui să știe cum să își traducă sentimentele în ceva palbabil, precum o creație. Încercând să fii precum cineva pe care îl admiri, nu te face implicit un artist, iar așa-zisa imaginare a stărilor altora, nu te face o persoană mai bună sau un artist adevărat. Dacă nu ai gust sau dacă nu știi cum să-ți interpretezi stările sufletului, mai bine ai abandona sau ai încerca să îți cauți adevărata chemare, pentru a reuși să-ți traduci sufletul într-o creație.

Mi-am dorit să risc astăzi și să creez ceva minunat pentru voi. Ceva curajos, romantic, puternic. Mi-am dorit să îndrăznesc să aduc la lumină un vis, o joacă de culori la care visam de ceva vreme, ceva categoric, plin de credință, inspirațional – Frida și frumusețea adâncă și pură a culorilor ei. Încăpățânarea Fridei de a crede în sufletul său și convingerea cu care a creat, m-au determinat astăzi să aduc o odă într-un mod modest, Fridei. Poezia pictată de Frida cu atâta durere, dragostea pe care a împărțit-o în jurul ei, au făcut creațiile ei să își trăiască frumusețea și sufletul ei. Nu există nimic mai artistic precum intimitatea sufletului adus la viață. Frida a reușit să facă asta atât de bine și aproape înspăimântător de minunat. Cu cât mă gândesc mai mult la creațiile ei, cu atât mai mult sufletul mi se umple cu bucurie și simt adevărata tristețe a sulfetului. Fericirea ar fi nimic fără durere și nici un lucru extraordinar n-ar fi fost vreodată obținut doar din implus, ci din inimă și suflet.

Am luat-o pe Frida drept muză pentru acest cheesecake. Podoabe folclorice splendide sub formă de zmeură și trandafiri, un blat din grâne și cremă de brânză cu ciocolată pentru a sublinia colțurile întunecate alte sufletului și sentimentele de care ne este cel mai mult frică; zmeură roșie, pasională pentru un suflet categoric și îndrăzneț.