Constiinta si sensibilitate
Posted on May 12th, 2012
Acest articol este disponibil si in: Engleză
Am crescut intr-un oras mic si linistit de la poalele muntilor. Mi-am petrecut copilaria si adolescenta pictand. Visam sa fac numai asta, intr-o buna zi. Tatal meu picta de asemenea. Pe peretele roz din dormitor, aveam un tablou al lui, un tabou cu un cos plin de flori, la care ma uitam mereu, incercand sa inteleg inspiratia si mesajul pe care mi-l transmitea.Pictura a fost un remediu pentru mine, am gasit in ea, cel mai de pret sentiment, acela al uitarii de sine si al ascultarii frumusetii culorilor.
La 17 ani, am plecat sa vad Parisul. La 19 ani, m-am convins sa-mi depasesc limitele si am lasat in urma confortul de acasa, si am decis sa explorez lumea. Frumusetea locurilor necunoscute pe care le-am vazut, m-a facut sa ma simt altfel. Insa mereu ma intorceam la aceeasi intrebare : asta este ceea ce vreau? Aventurile in lumea larga, sunt minunate, dar eu m-am simtit constransa de prejudiciile si de judecata dura a acelor din jur. Atunci cand esti in zona ta de confort, sau intr-un loc pe care il stii dintotdeauna, nu simti intensitatea acestui sentiment.
Crescand in acea perioada, pe care majoritatea dintre noi au cunoscut-o ca si comunism, si auzind tot timpul vorbindu-se in jurul meu despre acele lucruri rele pe care comunismul ni le-a adus, si m-au facut sa simt, ca nu aveam acea libertate mult dorita. Si chiar mai mult, am simtit ca, comunismul, de fapt, nu era nimic, cel mai rau lucru era reprezentat de oameni si ale lor vesnice judecati. Am ales sa nu ma mai intorc in propria tara si sa gust libertatea. De fapt insa, incercam sa-mi gasesc locul, acel loc mult dorit care sa fie guvernat de legea bunelor principii.
What Liberty Ate, inseamna toate acestea, si este calatoria mea persoala catre acel loc caruia voi simti ca ii apartin, este calatoria mea spre indeplinirea visurilor mele, este calatoria mea prin care caut libertatea de a face acele lucrurile pe care niciodata nu am avut timp sau sansa sa le fac. What Liberty Ate este un loc foarte personal, care prezinta un punct de vedere, aproape intim, si rog pe toti cei care cauta alt gen de lucuri sa nu se mai intoarca aici.






Numarul 2 al revistei What Liberty Ate, s-a lansat saptamana trecuta. Acest nou numar mi-a adus in masura egala bucurie si tristete in suflet. Aceasta revista, la fel ca si blogul, se bazeaza pe o munca incredibila. Nimic nu a aparut peste noapte, multe ore si energie au fost pierdute pentru a ajunge astazi, la acest rezultat. Multi dintre voi, au apreciat cu sufletul plin, revista si munca din spatele ei, la adevarata valoare, iar mesajele voastre mi-au umplut inima cu bucurie si speranta. Va multumesc din suflet tuturor! Comentariile voastre m-au facut sa inteleg ca munca mea nu a fost in van.
Apoi, mai e acea categorie de oameni care nu rateaza nicio sansa sa ii judece pe cei din jur. Acei oameni care se grabesc sa te crucifice pentru ca ei cred, ca inspiratia lumii a fost adusa doar de o singura persoana. Dupa minunatul feature in paginile Decor8, pentru ca ii sunt foarte recunoscatoare lui Holly, am primit un anume mesaj, care spune ca toata munca mea este o copie exacta a faimosului blog What Katie Ate. Se pare ca orice fel de asociere a celor doua faimoase cuvinte “what” si “ate” inseamna o copie exacta. Doresc sa le transmit tuturor acestor oameni, cu sufletul plin de rautate, sa-si deschida ochii bine si sa priveasca in jur. Si ii mai rog o data, sa se mai uite inca odata bine in jur. Da, ei vad acelasi lucru pe care il vad si eu si voi : o mare de food bloguri si nu numai, care se folosesc de facilitatile tehnlogiei pentru a creea ceva in stil personal, ceva care poate parea oricand o copie a lui What Katie Ate.
What Kate Ate has isi are propria originaliate si stil fotografic care nu poate fi copiat, iar folosirea acelorasi tehnologii digitale, nu va face pe niciunul dintre blogurile care le folosesc, copiile lui.
What Liberty Ate este un condens de momente personale, pe care mi le-am creat ca sa explorez frumusetea lucrurilor din jurul meu. Aceste este locul meu in care impartasesc stilul fotografic, putin vintage, si nicidecum comercial, asa ca nu va asteptati sa gasiti aici fotografie de studio si shot-uri de lux.
Asa cum anuntam mai de mult, What Liberty Ate are acum un nou logo, ilustrat delicios de Madalina Andronic. Mi-am dorit rebrandarea logoului de ceva timp, si am lucrat la o versiune de logo nou (v2), insa nu era singura daca sa continui pe stilul mult prea digital, sau sa incerc ceva mai caligrafic si uman. Madalina – o illustratoare incredibil de talentata, cu o imaginatie cum n-am mai vazut si originalitate cat cuprinde, mi-a aparut in cale. I-am aratat propunerea mea, iar ea a reusit sa creeze acest minuant nou logo (v3) de care sunt atat de mandra. De asemenea, tot ea a creat minunatul background pe care il puteti vedea pe Facebook, si care va fi integrat in curand si pe blog.
O sa va las acum cu acest dulce sorbet, care este adictia mea in aceasta vara. E putin impropriu spus vara insa, pentru ca la Brno, desi a fost foarte cald in ultimele saptamani, vara inca nu a venit. Insa, orice zi calduroasa este un motiv pentru a manca ceva racoritor, precum si o buna sansa de a manca zmeura!
Sorbet de zmeură
Ingrediente:
(pentru 4 porții)
220g zahăr superfin
250ml apă
200g zmeură proaspătă sau congelată
2 linguri suc de lămâie
Mod de preparare :
1. Puneți zahărul și apa într-un ibric și dizolvați zahărul la foc mare, amestecând încontinuu. Aduceți acest sirop la punctul de fierbere și fierbeți-l pentru 1 minut. Dați-l deoparte să se răcească.
2. Între timp, folosind un blender, mixați zmeura. Adăugați siropul de zahăr și sucul de lâmăie peste piureul de zmeură. Amestecați ca să omogenizați compoziția. Dacă vreți să eliminați semințele de zmeură, treceți amestecul printr-o sită.
3. Turnați amestecul de zmeură într-o tavă de metal (metalul ajută la înghețare) și congelați- timp de 2 ore. După acest timp, folosind o furculiță, spargeți amestecul, pentru a separa cristalele de gheață.











Scumpa mea, sorbetul arata fabulos, fotografiile de asemenea, iar blogul e preferatul meu caci arata intr-un mare fel, simplu, dar complex, viu si colorat, retro, dar actual! un blog plin de emotie si caldura! Urmaresc de ceva vrem si blogul mentionat
insa nici macar o data nu am simtit ca ar fi vreo asemanare! Nu inteleg cine si de ce ar fi putut afirma acest lucru! Pe cuvant ca nu inteleg! Te rog, nu pune la suflet toate rautatile! intotdeauna cei mai buni, cei din varf, au fost criticati de cei care nu numai ca nu fac nimic sa creasca sau sa ajunga in varf, dar isi si pierd timpul si energia cu rautati! Nu le lua in seama! Tu stii foarte bine cat esti de buna in ceea ce faci, si daca nu o stii, ti-o spun eu
Esti poate cea mai buna <3
Hai, zambeste fata frumoasa! Nu merita nimeni si nimic aceasta tristete! Pupicei
Draga mea Emily, ma bucur ca esti alaturi de mine, si iti multumesc din suflet pentru cuvintele frumoase. Blogul mentionat, e cred ca urmarit de aproape tot globul, si m-a intristat mult sa vad ca unii de abia treziti din amorteala lor, lanseaza afirmatii dureroase. Nu cred ca daca blogul meu era copie exacta, mai avea feature de 2 ori pe acel mare blog de design a lui Holly Becker. Vreau sa trag un semnal, pentru tot doritorii de aruncat venin, ca acest blog, nu e ii bine primeste. Cea mai mare bucurie a mea e sa pot sa creez si sa pastrez momentele care imi fac viata mai frumoasa. Multumesc ca esti alaturi de mine! Pup
din pacate … e cel mai usor sa arunci cuvinte si rautati! Sa ajunga si ei unde ai ajuns tu, sa fac si ei ce ai facut tu si apoi sa vorbeasca! na, si daca nu le place sa nu-l mai viziteze caci mare pierdere nu e
Eu, asa cum ti-am spus, ador blogul tau, stilul tau, fotografiile tale, povestile tale … Off, ce rau imi pare ca te-ai intristat! Stiu, e usor sa vorbesti cand nu esti tu cel direct implicat, insa … hai zambeste si lasa-i sa se inece in veninul propriu
Pupicei
Emily draga mea, iti multumesc din suflet pentru sustinere. Inseamna mult pentru mine. Te pup, cu drag!
E minunat noul logo! Nu m-as fi gandit ca nu e facut de tine, desi acum ca ne-ai spus, parca se simpte mana Madalinei : )
Eu traiesc in semi denial si vreau sa cred ca nu ma intereseaza ce spun alti, dar e foarte adevarat ca intamplari de genul asta provoaca multa tristete. Dar e util sa le ignori ( desi e greu sa nu te gandesti la ele ) si sa te intorci la lucrurile si oamenii frumosi care te inconjoara.
De-abia astept citesc intr-un episod viitor cum ai ajuns de la pictura la lucruri atat de tehnice, pentru mine e o mare enigma
Si m-am gandit acum la o chestie si vroiam sa ti-o spun ( daca erai langa mine ti-o cantam : )
)
To me you’ll always be Miss Liberty <3 ( pam pam : )
( si o mare inspiratie, poti sa ma treci pe lista de fani
Iti trimit o imbratisare maaare
<
Da, logo-ul, as simtit ca nu il pot face, ma duceam prea mult in zona acea mult prea digitala si nu reuseam sa surprind mai mult, acea latura mai calda, mai umana, a ceea ce simteam eu ca reprezinta blogul. Madalina, e un izvor de imaginatie, ai vazut trecerea de la propunerea mea la rezultatul final, care m-a incantat peste masura. Ioana, sa stii, ca si eu incerc sa ignor multe rautati, care ne fac poate viata putin mai reala, insa uneori, unii sunt prea rai. Vream sa impartasesc cu voi aceasta intamplare, vream sa scap de tristetea asta pe care mi-a provocat-o mesajul respectiv, si apoi sa nu ma mai gandesc la ea. Sper sa dau in drumul meu, peste oameni mai bine intentionati de atat, lucru care pana acum s-a intamplat, si pentru care sunt foarte recunoascatoare. Cum am dat si peste tine, o mare comoara, nu pot sa nu fiu bucuroasa cand nu ma gandesc la tine, esti plina de viata si optimism si ador asta. Povestea cu pcitura si restul, o sa o continui in curand! Cantecelul este minunat, si tu esti nu numai pe lista mea de fani, dar mai mult, de prieteni. Te pup, cu mare drag! <3
Este incredibil cum pot oamenii sa arunce cu cuvinte si rautati in stanga si in dreapta, fara sa gandeasca nici macar o clipa. Acum, dupa ce am citit ca iti place sa pictezi, vad mai bine de unde vine latura ta artistica in fotografiile pe care le faci. Noi incercam sa facem o mancare sa arate frumos, tu faci picturi in fotografie. Cred ca fiecare persoana are un stil personal in fotografie, iar al tau este cu totul aparte. Daca alte food-photography as putea sa le imit bine prin exercitiu, ce faci tu nu as putea nici intr-o suta de ani, pentru ca ceva din tine este in fiecare fotografie pe care o faci. Iar munca pentru revista este extraordinara, si mai ales ca ai facut-o in doua limbi. Imi imaginez ca te-a intristat un asemenea comentariu, dar incearca sa ignori si sa mergi mai departe. Imi place mult ceea ce faci
Miha, multumesc mult! Da, m-am intristat tocmai pentru acest motiv. Pentru ca e atat de multa munca investita in acest blog, mula munca, pasiune, fac totul cu atat de mult drag, incat imi doresc toti sa vada asta. Din pacate unii cred, ca ei detin adevarul absolut si le place sa ii denigreze pe cei care fac intr-adevar munca buna. Nu cred ca nimic din toate astea ar fi fost posibile fara multe orele de munca si toata pasiunea pe care am investit-o aici, si cred din toata inima, ca stilul meu, e stilul meu si nu e copiat de niciunde, iar cei care mi-au promovat munca stiu si ei asta. Multumesc mult pentru sustinere. Te pup!
In ultima perioada am invatat sa-i ignor pe toti pe cei care ma supara si ma fac sa sufar , si bine am facut !!! Ignor mesajele rautacioase in totalitate si incerc sa ma bucur de fiecare aprieciere , fiecare poza, fiecare preparat pe care-l fac cu fiecare postare , iar tot ceea ce fac eu este unic !!! Asa vad lucruile si la tine , tot ceea ce faci este unic si special , totul arata intr-un mare fel , iar asta se vede si se simte de la prima privire , de la primul cuvant scris pe acest blog !!! Uita de rautatile celor din jur si bucurate de tot ce e frumos !!! Zile senine iti doresc !!!
Multumesc Adina, pentru cuvintele frumoase! Oameni rai sunt peste tot intr-adevar, desi nu am inteles niciodata ce satisfactie le aduce sa zica ceva de rau sau sa arunce cu noroi in altii. Eu ma bucur ca pot face ceea ce ma pasioneaza si pun mult suflet pentru a obtine ceva cat mai deosebit!
Imi pare rau, Gabriela si sper ca poti sa treci peste asta. Chiar nu vad nicio asemanare intre cele doua bloguri…
Sorbetul arata excelent iar noul logo imi place mult. Cu prietenie,
Irina
Multumesc, Irina pt.sustinere! Te pup, cu drag!
Gabita,blogul tau este acel”altceva” cum ti-am mai zis..este frumos, este original..nu este nici o copie…este de fapt doar What Liberty Ate…este sufletul tau spre libertate…si in nici un caz o copie…. nu te intrista draga mea…tu stii cel mai bine cata munca depui pentru a ne arata noua frumusetea gatitului, cei care te apreciaza cu adevarat nu vor spune niciodata ca tu copiezi..asa ca incearca sa nu mai bagi in seama astfel de vorbe!
Tocmai ce mi-ai trimis o mare imbratisare si incurajare prin acest minunat mesaj! :*
Astazi m-am imbogatit sufleteste descoperind blogul tau. E minunat ce faci, atata culoare si optimism nu am mai intalnit de mult. Felicitari si multa energie pentru mai departe!
Daniela, iti multumesc din suflet. Nici nu iti inchipui cat ma bucur, cand intalnesc cititori care stiu sa aprecieze munca din spatele unui food blog. Sper sa te intorci cu drag aici!