Live as if you were living already for the second time and as if you had acted the first time as wrongly as you are about to act now!—Viktor Frankl

Așteptasem să vă scriu despre aceste gânduri chinuitoare pe care le-am avut uneori în viață. Cu toții le-am avut sau le avem, indiferent de originea lor—fie că ne dorim o viață perfectă, succes și prestigiu cu disperare—€”alegem să nu avem timp să vorbim despre propriile sentimente. Viața mea e într-o continuă schimbare, mă regăsesc în tranziții importante, perfecte sau imperfecte, însă suficient de cugetătoare încât să învăț ceva din toate aceste transformări, arbitrare sau plănuite. Nu mi-a fost frică niciodată să îmi gândesc propriile gânduri și chiar mai mult de atât, să mi le transform în realitate. Am avut întotdeauna această dorință incredibilă de a construi acea formă de măreție pe care am simțit-o uneori în gânduri. Orice încercare de a reda realității ideile mele și de a mă abandona total libertății de a crea, s-a dovedit a fi mai puternică decât orice formă de prestigiu, care doar mi-ar fi tulburat preferințele. Recunosc că fățărnicia nu a existat niciodată în viața mea, mai mult datorită unei forme de egoism care m-a păstrat departe de tulburările păcii sufletești și care m-a condus până la urmă mai mult către autenticitate decât către părerea restului lumii.

Dar astăzi, se auzeau cântând the Beatles și Presley, afară ningea, apoi soarele se ridica timid pe cer și mirosul vinilurilor vechi făcea parcă totul mai bun…Căutăm motive pentru această așteptare, în liniște, aproape încordată să nu cad, ci doar să continui să cred. Lumea părea în mod egal lipsită de sens și exuberanță. Această succesiune îmi păstra existența reală, nemascată. Știam că nu pot să obțin răspunsul suprem sau sensul, atâta timp cât circumstanțele se schimbau și îmi pierdeam încet capacitatea de a-mi delibera propriile alegeri.

M-am bucurat dintotdeauna însă, de libertatea de a-mi alege atitudinea în orice situație, de a-mi alege calea, de a mă bucura atunci când iau decizii. Decizii despre mine sau viața pe care o trăiesc, despre visuri mari, gânduri ascunse—toate acestea îmi dădeau o formă de libertate interioară completă, pe care nu eram încă (oare de ce aș fi?!) pregătită să o abandonez. Faptul că puteam să găsesc un sens în orice circumstanță pe care o întâlneam, în funcție de situație, agonie sau bucurie, mă asigura că nu mi-am pierdut libertatea. Libertatea este pentru mine, acea parte care ne dezvăluie adevărata față, atunci când putem fi în culmea bucuriei sau adânc mâhniți. Libertatea ar putea fi acea parte perfectă a vieții, indiferent de circumstanțele pe care le atinge, libertatea își păstrează balanța, pentru că viața va fi întotdeauna legată de agonie și bucurie. Libertatea adaugă un sens vieților noastre și ne lăsă în control absolut. Ar trebui să nu uităm că avem oportunități să ne schimbăm viețile, trebuie doar să ne folosim de dorința de a fi mai buni.